Napoli și Coasta Amalfi, de la pizza napoletană din cuptorul cu lemne și Pompeii la satele în trepte de pe faleză, Positano, Amalfi și Ravello

By | noiembrie 20, 2026

Napoli și golful de la poalele Vezuviului

Napoli are o reputație care împarte turiștii în două tabere: unii îl găsesc haotic, gălăgios și murdar, alții îl consideră cel mai autentic oraș din Italia. Probabil ambele tabere au dreptate. Al treilea oraș ca mărime din Italia, după Roma și Milano, e unul dintre cele mai vechi locuite continuu din Europa, fondat de coloniști greci în urmă cu aproape 2.800 de ani. Centrul istoric, cu peste 2.700 de ani de istorie suprapusă, e inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 1995.

Golful Napoli, cu Vezuviul în fundal și insulele Capri și Ischia la orizont, e unul dintre cele mai frumoase peisaje mediteraneene.

Spaccanapoli și centrul istoric

Spaccanapoli, strada dreaptă care taie centrul vechi în două, urmează traseul unui drum grecesc antic. De-a lungul ei și pe străduțele din jur, bisericile baroce, palatele decăzute, rufele întinse între balcoane, scuterele care se strecoară printre pietoni și altarele mici de la colțul străzilor creează o atmosferă unică.

Via San Gregorio Armeno, numită strada ieslelor, e plină de ateliere care lucrează tot anul figurine pentru ieslele de Crăciun, de la personajele biblice la fotbaliști și politicieni contemporani.

Napoli subteran

Sub oraș se întinde o rețea de galerii, cisterne și tuneluri săpate în tuful vulcanic, la aproximativ 40 de metri adâncime. Grecii au scos de aici piatra pentru construcții, romanii au folosit galeriile ca apeducte și cisterne, iar în al Doilea Război Mondial, ele au servit drept adăposturi antiaeriene. Tururile ghidate, cu durata de aproximativ o oră și jumătate, coboară sute de trepte și trec prin pasaje atât de înguste încât se parcurg cu o lumânare, lateral.

Pizza napoletană

Napoli e orașul în care s-a născut pizza modernă. Pizza Margherita, cu roșii, mozzarella și busuioc, în culorile drapelului italian, a fost numită, conform tradiției, după regina Margherita de Savoia, în 1889. Arta pizzaiolilor napoletani a fost inclusă de UNESCO pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității în 2017.

Pizza napoletană autentică are aluatul dospit lent, cel puțin 8-24 de ore, întins doar cu mâinile, fără sucitor, și se coace în cuptor cu lemne, la aproximativ 430-480 de grade, în doar 60-90 de secunde. Marginea e umflată și pătată cu pete negre, iar centrul, moale și umed. Se mănâncă adesea cu furculița și cuțitul ori împăturită, din mers, „a portafoglio”, ca un portofel.

Muzeul Arheologic, Pompeii și Vezuviul

Muzeul Național de Arheologie din Napoli adăpostește cele mai valoroase obiecte descoperite la Pompeii și Herculaneum: frescele, mozaicurile, statuile, inclusiv celebrul mozaic cu bătălia lui Alexandru cel Mare. O vizită aici înaintea celei de la Pompeii dă sens ruinelor. Pompeii, la aproximativ 30 de minute cu trenul, a fost îngropat de erupția Vezuviului din anul 79. Orașul antic, întins pe 66 de hectare, cu străzi, case, terme, teatre și brutării, cere cel puțin o zi întreagă, cu apă, pălărie și încălțăminte comodă. Herculaneum, mai mic și mai bine păstrat, e o alternativă mai puțin aglomerată. Vezuviul e singurul vulcan activ de pe continentul european și se află sub supraveghere permanentă. Ultima erupție a avut loc în 1944. Un drum duce până la aproximativ 1.000 de metri, iar de acolo, o potecă urcă în 20-30 de minute până la marginea craterului, la 1.170 de metri, cu o priveliște asupra întregului golf.

Capri și Ischia

Din portul Napoli, feriboturile și navele rapide ajung la Capri în 45-80 de minute. Insula e celebră pentru Grota Albastră, o peșteră marină în care lumina soarelui, filtrată prin apă, colorează totul în albastru intens. Intrarea se face cu bărci mici, cu vizitatorii întinși pe fundul bărcii, prin deschiderea de aproximativ 1 metru înălțime. Grota se închide pe mare agitată. Ischia, mai mare și mai liniștită, e cunoscută pentru izvoarele termale și parcurile cu piscine de apă caldă, folosite încă din vremea romanilor.

Coasta Amalfi, satele în trepte și drumul de pe faleză

Coasta Amalfi se întinde pe aproximativ 50 de kilometri, pe latura sudică a peninsulei Sorrento. Satele colorate, construite în trepte pe faleze abrupte, terasele cu lămâi, viile și golfurile mici formează unul dintre cele mai spectaculoase peisaje ale Europei. Coasta e în patrimoniul mondial UNESCO din 1997. Positano, cu casele pastelate care coboară spre plajă, e cel mai fotografiat sat. Amalfi, capitala unei republici maritime puternice în secolele X-XI, păstrează o catedrală impunătoare, cu o scară de 62 de trepte. Ravello, cocoțat la 350 de metri deasupra mării, are grădinile vilelor Rufolo și Cimbrone, cu terasa numită Terasa Infinitului. Drumul de coastă, numit Amalfitana, e îngust, cu sute de curbe și cu prăpăstii direct spre mare. Vara, traficul e foarte aglomerat, iar parcarea e rară și scumpă. Feriboturile între Salerno, Amalfi și Positano, în sezonul cald, sunt adesea mai rapide și mai plăcute. Autobuzele locale circulă și ele, dar sunt pline în sezon.

Poteca Zeilor și lămâile din care se face limoncello

Sentiero degli Dei, Poteca Zeilor, e unul dintre cele mai frumoase trasee de drumeție din Italia. Pornește din Bomerano, deasupra satului Agerola, la aproximativ 650 de metri, și coboară spre Nocelle și Positano, în 3-4 ore. Priveliștea asupra coastei, a insulei Capri și a golfurilor de dedesubt e spectaculoasă. Traseul se parcurge primăvara ori toamna, pentru că vara căldura și lipsa umbrei îl fac obositor.

Lămâile de pe Coasta Amalfi, din soiul Sfusato Amalfitano, sunt mari, alungite, parfumate, cu coaja groasă și suc puțin acru. Din coaja lor se face limoncello, lichiorul galben servit rece, după masă. Sorrento, la capătul peninsulei, are și el lămâi celebre și o tradiție a lucrului cu marchetărie, lemnul încrustat.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.