Epicondilita, cunoscută popular sub denumirea de „cotul tenismenului” sau „cotul jucătorului de golf”, este o afecțiune inflamatorie a tendoanelor care se prind de epicondilii humerali, adică proeminențele osoase aflate în partea externă și internă a cotului. În funcție de localizare, poate fi:
- epicondilită laterală (cotul tenismenului) – inflamație la nivelul epicondilului extern,
- epicondilită medială (cotul jucătorului de golf) – inflamație la nivelul epicondilului intern.
Deși denumirile sunt legate de sporturi, această afecțiune nu apare doar la sportivi, ci și la persoanele care desfășoară activități repetitive cu brațele și mâinile.
Cauzele apariției epicondilitei
Epicondilita este cauzată în principal de suprasolicitarea și mișcările repetitive care duc la micro-leziuni ale tendoanelor. Printre factorii declanșatori se numără:
- practicarea sporturilor cu racheta,
- activități profesionale precum tâmplăria, mecanica sau lucrul la calculator,
- utilizarea excesivă a sculelor sau instrumentelor muzicale,
- mișcări bruște și necontrolate ale brațului.
De asemenea, vârsta joacă un rol important. Epicondilita este mai frecventă între 30 și 50 de ani, când elasticitatea tendoanelor începe să scadă.
Simptomele epicondilitei
Cel mai comun simptom este durerea localizată la nivelul cotului, care poate iradia către antebraț și încheietura mâinii. Durerea se intensifică la:
- ridicarea obiectelor grele,
- strângerea mâinii,
- răsucirea antebrațului sau utilizarea tastaturii pe perioade lungi.
În cazurile avansate, pot apărea și slăbiciune musculară, dificultate în prinderea obiectelor și sensibilitate la atingerea zonei afectate.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul se bazează în primul rând pe examinarea clinică realizată de medicul ortoped sau reumatolog. Pentru a exclude alte afecțiuni, se pot recomanda investigații suplimentare precum ecografia musculoscheletală sau RMN-ul, care evidențiază inflamația și eventualele leziuni ale tendoanelor.
Tratamentul epicondilitei
Majoritatea cazurilor de epicondilită pot fi tratate fără intervenție chirurgicală. Opțiunile terapeutice includ:
- Repaus și evitarea activităților dureroase – pauzele regulate și reducerea mișcărilor repetitive accelerează vindecarea.
- Gheață locală și antiinflamatoare – pentru reducerea inflamației și calmarea durerii.
- Kinetoterapie și fizioterapie – exercițiile pentru întărirea musculaturii antebrațului și terapiile cu ultrasunete sau laser dau rezultate foarte bune.
- Orteze pentru cot – dispozitive speciale care reduc presiunea asupra tendoanelor.
- Infiltrații cu corticosteroizi sau PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) – în cazurile mai rezistente.
Dacă simptomele persistă mai mult de 6-12 luni în ciuda tratamentului conservator, se poate recomanda intervenția chirurgicală pentru repararea tendoanelor afectate. Pentru a evita reapariția durerilor, se recomandă:
- menținerea unei posturi corecte la birou,
- încălzirea și stretching-ul înainte de activități sportive,
- folosirea echipamentului adecvat (rachetă, scule, tastatură ergonomică),
- evitarea suprasolicitării prin pauze regulate.
Epicondilita este o afecțiune frecvent întâlnită, dar tratabilă dacă este diagnosticată la timp și gestionată corect. Repausul, exercițiile de recuperare și tratamentele moderne permit majorității pacienților să revină la activitățile obișnuite fără durere.
O abordare preventivă și atenția la semnalele transmise de organism sunt cheia pentru a menține sănătatea articulațiilor și a evita complicațiile.