Virusul hepatitei B, prescurtat VHB sau HBV, este virusul care provoacă hepatita B, o infecție ce afectează în principal ficatul. Boala poate evolua sub formă acută, adică pe termen scurt, sau poate deveni cronică și persista ani întregi.
Infecția cronică poate produce în timp leziuni importante ale ficatului și poate crește riscul de ciroză și cancer hepatic. Un aspect important este că multe persoane infectate nu prezintă simptome și pot să nu știe că au virusul.
Cum se transmite virusul hepatitei B
VHB se transmite prin contact cu sânge sau anumite fluide corporale ale unei persoane infectate. Printre principalele căi de transmitere se numără contactul sexual neprotejat, utilizarea în comun a acelor sau seringilor contaminate și folosirea instrumentelor nesterilizate pentru tatuaje sau piercinguri.
Virusul poate fi transmis și de la mamă la copil în timpul nașterii, aceasta fiind o cale importantă de transmitere în regiunile cu o prevalență ridicată a hepatitei B. Hepatita B nu se transmite prin îmbrățișări, tuse, strănut, utilizarea în comun a tacâmurilor sau prin alimente și apă.
Care sunt simptomele hepatitei B
Numeroase persoane nu au simptome, mai ales în fazele inițiale ale infecției. Atunci când apar, manifestările pot include oboseală, febră, lipsa poftei de mâncare, greață, vărsături, dureri abdominale și dureri articulare.
Un simptom caracteristic este icterul, adică îngălbenirea pielii și a albului ochilor. De asemenea, urina poate deveni închisă la culoare, iar scaunele pot avea o culoare mai deschisă decât în mod obișnuit. În hepatita B cronică, simptomele pot lipsi timp de mulți ani, chiar dacă ficatul este afectat treptat.
Hepatita B acută și hepatita B cronică
Hepatita B acută apare în primele șase luni după infectare. Majoritatea adulților sănătoși reușesc să elimine virusul și se vindecă fără ca infecția să devină cronică.
Riscul de cronicizare este însă mult mai mare la copiii mici. Persoanele cu hepatită B cronică trebuie monitorizate medical deoarece, în timp, pot apărea fibroză hepatică, ciroză sau carcinom hepatocelular.
Cum este diagnosticată infecția cu virusul hepatitei B
Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza simptomelor. Sunt necesare analize de sânge care detectează antigeni și anticorpi specifici VHB.
Printre markerii utilizați se află antigenul HBsAg, iar alte teste pot ajuta medicul să stabilească dacă infecția este acută sau cronică și cât de activ se multiplică virusul. Pot fi recomandate și analize pentru evaluarea funcției ficatului, ecografie sau elastografie.
Cum poate fi prevenită hepatita B
Cea mai eficientă metodă de prevenție este vaccinarea împotriva hepatitei B. Vaccinul este considerat sigur și eficient și se administrează inclusiv nou-născuților, prima doză fiind recomandată cât mai curând după naștere.
Reducerea riscului presupune și folosirea prezervativului, evitarea utilizării în comun a acelor sau obiectelor care pot intra în contact cu sângele și alegerea saloanelor care folosesc instrumentar steril pentru tatuaje și piercinguri.
Virusul hepatitei B poate provoca o afecțiune serioasă, dar infecția poate fi prevenită prin vaccinare, iar persoanele diagnosticate pot beneficia de monitorizare și tratament antiviral atunci când acesta este indicat de medic.