Multi factori pot contribui la zbuciumul unui copil cu furie, iritabilitate si agresivitate (comportament care poate provoca daune propriei persoane sau altora). Un factor declansator obisnuit este frustrarea atunci cand un copil nu poate obtine ceea ce isi doreste sau i se cere sa faca ceva pe care s-ar putea sa nu aiba chef. Pentru copii, problemele de furie insotesc adesea alte conditii de sanatate mintala, inclusiv ADHD, autism, tulburare obsesiv-compulsiva si sindromul Tourette.
Se considera ca genetica si alti factori biologici joaca un rol in furie / agresivitate. Mediul contribuie, de asemenea. Traumele, disfunctiile familiale si anumite stiluri parentale (cum ar fi pedepsele dure si inconsistente) fac, de asemenea, mai probabil ca un copil sa manifeste furie si / sau agresivitate care interfereaza cu viata de zi cu zi.
Cum se trateaza furia, iritabilitatea si agresivitatea la copii?
Interventia comportamentala este prima linie de tratament pentru furia si agresivitatea copilului. Exista destul de multe terapii bazate pe dovezi care pot fi utile, insa specialistii subliniaza 2 abordari primare care se concentreaza pe schimbarea dinamicii interpersonale care duc si rezulta din izbucniri furioase.
Acestea sunt terapii complementare care abordeaza problemele de comportament ale copilului din directii diferite.
Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) este o abordare cu 3 directii care ajuta un copil sa dobandeasca strategii noi si mai eficiente pentru reglarea emotiilor, gandurilor si comportamentelor furioase.
Reglarea emotiei, care permite copilului sa invete sa identifice declansatorii furiei si strategiile preventive
Invatarea unor modalitati alternative de exprimare si abordare a frustrarii va ajuta copilul si parintele sa cantareasca consecintele potentiale ale fiecarei alegeri si sa reduca la minimum conflictele.
Chiar daca TCC se desfasoara impreuna cu copilul, parintii participa activ la tratament si sustin progresul copilului catre invatarea abilitatilor de gestionare a furiei.
Tehnicile de gestionare a parintilor (TGP) ajuta parintii sa limiteze izbucnirile prin predarea unor modalitati alternative de gestionare a comportamentului necorespunzator. Accentul este pus pe folosirea intaririi pozitive pentru ceea ce face bine un copil, mai degraba decat pe pedeapsa.
Acesta tehnica subliniaza interactiunea pozitiva in familii ca recompense
Unii copii iau, de asemenea, medicamente pentru a ajuta la gestionarea altor conditii de sanatate mintala (cum ar fi ADHD, anxietate sau depresie). Dar terapia cognitiv-comportamentala si tehnicile de gestionare a parintilor (care au o rata de succes de 65% in reducerea frecventei si intensitatii izbucnirilor) sunt principalele tratamente.